- abátere
- s. f., g.-d. art. abáterii; pl. abáteri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
abátere
Look at other dictionaries:
abatere — ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea limită… … Dicționar Român
excepţie — EXCÉPŢIE, excepţii, s.f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ♢ expr. Cu excepţia... = afară de... Fără excepţie = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc… … Dicționar Român
aberaţie — ABERÁŢIE, aberaţii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate etc. ♢ Aberaţie vizuală = astigmatism (2). Aberaţia luminii = variaţia aparentă a… … Dicționar Român
digresiune — DIGRESIÚNE, digresiuni, s.f. Abatere, îndepărtare de la subiectul tratat; excurs; parte a unei lucrări care conţine o asemenea abatere. [pr.: si u . – var.: (înv.) digrésie s.f.] – Din fr. digression, lat. digressio, onis. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
anomalie — ANOMALÍE, anomalii, s.f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obişnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANOMALÍE s. 1. v. abatere. 2. cusur, defect, (pop.)… … Dicționar Român
avertisment — AVERTISMÉNT, avertismente, s.n. 1. Înştiinţare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancţiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară şi prin care se atrage atenţia acestuia că va fi … Dicționar Român
corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
deviere — DEVIÉRE, devieri, s.f. Faptul de a devia. [pr.: vi e ] – v. devia. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DEVIÉRE s. 1. abatere, deviaţie, îndepărtare, mutare, schimbare. (deviere cursului unei ape.) 2. v. de flexiune. 3. v. abatere.… … Dicționar Român
excurs — EXCÚRS, excursuri, s.n. (livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Dizertaţie sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr un autor (antic). – Din lat. excursus. Trimis… … Dicționar Român
licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă … Dicționar Român
